Actividad realizada por Laura Orha e Irina Balu
Monastirea Argeşului
Balada populara
Pe Arges in gios, Pe un mal frumos, Cu tovarasi zece: Noua mesteri mari, Calfe si zidari Si Manoli - zece, Care-i si intrece. Merg cu toti pe cale Sa aleaga-n vale Loc de monastire Si de pomenire. Iata, cum mergea Ca-n drum agiungea Pe-un biet ciobanas Din fluier doinas. Si cum il vedea, Domnul ii zicea: Mandre ciobanas Din fluier doinas, Pe Arges in sus Cu turma te-ai dus, Pe Arges in gios Cu turma ai fost. Nu cumv-ai vazut, Pe unde-ai trecut, Un zid parasit Si neispravit, La loc de grindis, La verde-anulis? Ba, doamne-am vazut, Pe unde-am trecut, Un zid parasit Si neispravit, Canii, cum il vad, La el se rapad Si latra-a pustiu Si urla-a mortiu. Cat il auzea, Domnu-nveselea, Si curand pleca, Spre zid apuca, Cu noua zidari, Noua mesteri mari Si Manoli - zece, Care-i si intrece. Iata zidul meu! Aici aleg eu Loc de monastire Si de pomenire. Deci voi, mesteri mari, Calfe si zidari, Curand va siliti Lucrul de-l porniti Ca sa-mi radicati, Aici sa-mi durati Monastire nalta Cum n-a mai fost alta, Ca v-oi da averi, V-oi face boieri, Iar de nu, apoi V-oi zidi pe voi, V-oi zidi de vii Chiar in temelii! Mesterii grabea, Sfarile-ntindea, Locul masura, Santuri largi sapa Si mereu lucra, Zidul ridica, Dar orice lucra, Noaptea se surpa! A doua zi iar, A treia zi iar, A patra zi iar Lucra in zadar! Domnul se mira S-apoi ii mustra, S-apoi se-ncrunta Si-i ameninta Sa-i puie de vii Chiar in temelii! Mesterii cei mari, Calfe si zidari Tremura lucrand, Lucra tremurand Zi lunga de vara, Ziua pan-in seara; Iar Manoli sta, Nici ca mai lucra, Ci mi se culca Si un vis visa, Apoi se scula S-astfel cuvanta: Noua mesteri mari, Calfe si zidari, Stiti ce am visat De cand m-am culcat? O soapta de sus Aievea mi-a spus Ca orice-am lucra, Noaptea s-a surpa Pan-om hotari În zid de-a zidi Cea-ntai sotioara, Cea-ntai sorioara Care s-a ivi Mani in zori de zi, Aducand bucate La sot ori la frate. Deci daca vroiti Ca sa ispraviti Sfanta monastire Pentru pomenire, Noi sa ne-apucam Cu toti sa giuram Si sa ne legam Taina s-o pastram; S-orice sotioara, Orice sorioara Mani in zori de zi Întai s-a ivi, Pe ea s-o jertfim, În zid s-o zidim! Iata,-n zori de zi, Manea se trezi, S-apoi se sui Pe gard de nuiele, Si mai sus, pe schele, Si-n camp se uita, Drumul cerceta. Cand, vai! ce zarea? Cine ca venea? Sotioara lui, Floarea campului! Ea s-apropia Si ii aducea Pranz de mancatura, Vin de bautura. Cat el o zarea, Inima-i sarea, În genunchi cadea Si plangand zicea: Da, Doamne, pe lume O ploaie cu spume, Sa faca paraie, Sa curga siroaie, Apele sa creasca, Mandra sa-mi opreasca, S-o opreasca-n vale, S-o-ntoarca din cale! Domnul se-ndura, Ruga-i asculta, Norii aduna, Ceriu-ntuneca. Si curgea deodata Ploaie spumegata Ce face paraie Si imfla siroaie. Dar oricat cadea, Mandra n-o oprea, Ci ea tot venea Si s-apropia. Manea mi-o vedea, Inima-i plangea Si iar se-nchina, Si iar se ruga: Sufla, Doamne,-un vant, Sufla-l pe pamant, Brazii sa-i despoaie, Paltini sa indoaie, Muntii sa rastoarne, Mandra sa-mi intoarne, Sa mi-o-ntoarne-n cale, S-o duca devale! | Domnul se-ndura, Ruga-i asculta Si sufla un vant, Un vant pre pamant, Paltini ca-ndoia, Brazi ca despoia, Muntii rasturna, Iara pe Ana Nici c-o inturna! Ea mereu venea, Pe drum sovaia Si s-apropia Si, amar de ea, Iata c-agiungea! Mesterii cei mari, Calfe si zidari Mult inveslea Daca o vedea, Iar Manea turba, Mandra-si saruta, În brate-o lua, Pe schele-o urca, Pe zid o punea Si, glumind, zicea: Stai, mandruta mea, Nu te speria, Ca vrem sa glumim Si sa te zidim! Ana se-ncredea Si vesel radea. Iar Manea ofta Si se apuca Zidul de zidit, Visul de-mplinit. Zidul se suia Si o cuprindea Pan’ la gleznisoare, Pan’ la pulpisoare. Iar ea, vai de ea, Nici ca mai radea, Ci mereu zicea: Manoli, Manoli, Mestere Manoli! Agiunga-ti de saga, Ca nu-i buna, draga. Manoli, Manoli, Mestere Manoli! Zidul rau ma strange, Trupusoru-mi frange! Iar Manea tacea Si mereu zidea; Si o cuprindea Pan’ la gleznisoare, Pan’ la pulpisoare, Pan’ la costisoare, Pan’ la tatisoare. Dar ea, vai de ea, Tot mereu plangea Si mereu zicea: Manoli, Manoli, Mestere Manoli! Zidul rau ma strange, Tatisoara-mi plange, Copilasu-mi frange! Manoli turba Si mereu lucra. Zidul se suia Si o cuprindea Pan’ la costisoare, Pan’ la tatisoare, Pan’ la buzisoare, Pan’ la ochisori, Încat, vai de ea, Nu se mai vedea, Ci se auzea Din zid ca zicea: Manoli, Manoli, Mestere Manoli! Zidul rau ma strange, Viata mi se stinge! Pe Arges in gios, Pe un mal frumos Negru-voda vine Ca sa se inchine La cea monastire, Falnica zidire, Monastire nalta, Cum n-a mai fost alta. Domnul o privea Si se-nveselea Si astfel graia: Voi, mesteri zidari, Zece mesteri mari, Spuneti-mi cu drept, Cu mana la piept, De-aveti mesterie Ca sa-mi faceti mie Alta monastire Pentru pomenire, Mult mai luminoasa Si mult mai frumoasa? Iar cei mesteri mari, Calfe si zidari, Cum sta pe grindis, Sus pe coperis, Vesel se mandrea S-apoi raspunde: Ca noi, mesteri mari, Calfe si zidari, Altii nici ca sunt Pe acest pamant! Afla ca noi stim Oricand sa zidim Alta monastire Pentru pomenire, Mult mai luminoasa Si mult mai frumoasa! Domnu-i asculta Si pe ganduri sta, Apoi poruncea Schelele sa strice, Scari sa le ridice, Iar pe cei zidari, Zece mesteri mari, Sa mi-i paraseasca, Ca sa putrezeasca Colo, pe grindis, Sus, pe coperis. Mesterii gandea Si ei isi facea Aripi zburatoare De sindrili usoare. Apoi le-ntindea Si-n vazduh sarea, Dar pe loc cadea Si unde pica, Trupu-s despica. Iar bietul Manoli, Mesterul Manoli, Cand se incerca De-a se arunca, Iata c-auzea Din zid ca iesea Un glas nadusit, Un glas mult iubit, Care greu gemea Si mereu zicea: Manoli, Manoli, Mestere Manoli! Zidul rau ma strange, Tatisoara-mi plange, Copilasu-mi frange, Viata mi se stinge! Cum o auzea, Manea se pierdea, Ochii-i se-nvelea; Lumea se-ntorcea, Norii se-nvartea Si de pe grindis, De pe acoperis, Mort bietul cadea! Iar unde cadea Ce se mai facea? O fantana lina, Cu apa putina, Cu apa sarata, Cu lacrimi udata! |
Título: Mesterul Manole (El Maestro Albañil Manole) |
Autor: leyenda popular/ que fue transformada en obra de teatro por Lucian Blaga, poeta rumano |
Sinopsis: Mesterul Manole (El Maestro albañil Manole) es un drama de ideas expresionista, teniendo la inspiración del mito del sacrificio necesario para crear. El tema de la leyenda es el destino del creador- el hecho que Manole está atormentado por la pasión de la creación y no puede seguir adelante sin haber cumplido su misión de creador. |
Objetivo de la actividad: - Debatir y discutir el tema del sacrificio, de la importancia del trabajo de cada persona y de la relación con los de su alrededor. -Establecer una relación entre la vida personal y laboral adaptada a la vida de hoy, conociendo un poco la situación en la que se encuentran muchos trabajadores que ignoran la vida social sustituyéndola con el trabajo. |
Público: Alumnado de secundaria 15-17años de Rumanía |
Metodología: -Se elige una adaptación teatral escrita por un autor rumano Lucian Blaga que se encuentra en cualquier biblioteca escolar, como es una obra de teatro que se estudia en la secundaria. Para esta actividad de clase se necesitará la obra de teatro, desde luego, en varios ejemplares, para que los alumnos aprendan la obra y poder dramatizarla. -Los alumnos(los actores) leerán el texto en voz alta, interpretando los personajes para el público, los otros alumnos. - Será una adaptación moderna de la obra, basada en la improvisación. El público (alumnos) podrá interrumpir la obra de teatro para proponer otra interpretación, también puede intervenir para proponer finales diferentes, y los actores tendrán que adaptarse e improvisar. El docente puede parar los actores en momentos dados y elegir del público a alguien que sugiera una palabra clave o una idea como punto de comienzo para otra interpretación. Pero que siga teniendo relación con la obra original. De esta manera se desarrolla la capacidad de los alumnos-actores para improvisar, ser espontáneos y originales y del otro lado la capacidad de los alumnos público para crear algo original, venir con ideas nuevas. La idea es de encontrar otra alternativa a la leyenda sin importar si se cambia el final. -Comentarán las decisiones de Manole, el tema del sacrificio y sus versiones personales al final de la clase. El docente cambia una clase aburrida de comentarios y teoría, cediendo la palabra al alumnado. Así los alumnos podrán expresar sus opiniones con respecto a la leyenda aportando ejemplos y comparándola con la actualidad del día de hoy. *Enlace para la obra de teatro de Lucian Blaga: http://www.cartidownload.ro/Diverse/443668/mesterul_manole |